copilul tau + branza topita = love?
Oameni bun, n-o fi branza topita cea mai sanatoasa, dar are farmecul ei. uite problema pe care mi-am pus-o ieri dupa o vizita incognito printr-un supermarket bucurestean: obraznicii astia mici, care ce-i drept stim cu totii ca ar trebui crescuti doar cu mozzarella, cascaval si telemea, se dau cu fundul de pamant prin magazine, ca vor sa le cumpere parintii branza topita.
ei bine, de ieri, dupa o scena facuta de un baietel rasfatat care nu vroia sa mai plece de langa standul cu branza topita pana maica-sa jenata de spectacol a trebuit sa puna in cos o branza topita (intamplator sau nu, delaco) stau si ma gandesc cum se pupa treaba asta cu programul nostru recent lansat: “nasul branzeturilor te invata sa mananci sanatos”? ca vorba aia, am branze topite pentru pitici, de nu pot ei sa duca: cu ementaler, cascaval, sunca, ciuperci sau samantana, dar pot oare sa le dau verde astora mici la ele?
problema cu branza topita consta in cantitatea mare de grasimi pe care o contine, deci hai sa fim rationali, un consum moderat de branza topita n-ar face rau nici unui fluture, dramite unui nazdravan care consuma calorii ca masinile de curse. totusi, daca esti genul de parinte care lasa copilul toata vacanta mare, de dimineata pana seara, cu ochii beliti la jetix si cu liber acces la frigider, cred si eu ca iti topeste triunghiurile de branza topita ca pe ciocolata si se face cat malul in doi timpi si trei miscari. una peste alta, in vremuri in care doctorii trambiteaza tendinta de obezitate infantila, tu ce faci? restrictionezi accesul la gust si buna dispozitie al copilului sau ii rationalizezi portia de branza topita preferata in cadrul unei diete echilibrate? intreb si eu nu dau cu parul.
