Niste prieteni m-au dus in weekend in creierii muntilor, undeva intre Comarnic si Sinaia unde bucurestenii nu au apucat inca sa-si faca vile, curentul electric s-a bagat acum cateva luni si unde nu ajungi decat daca ai sub fund o masina militara cu rotile ca niste senile. In locul asta fara nume traieste Tanti Cornelia, varsta incerta, mana stramba de artrita, inconjurata de miei, bibilici, rate lesesti si un ciobanesc cu laba muscata de mistret. Doarme afara intr-un patut injghebat din niste craci pe care a trantit o salteluta, cu acoperis si un fel de grilaj care sa o apere de lup. Zice ea.
